Când în lume suferinţa era la culme

1.Când în lume suferinţa era la culme,
Când speranţa celor mai mulţi s-a terminat,
Atunci, la împlinirea vremii,
Isus Hristos s-a întrupat!

Să-I cânte tot pământul lui Dumnezeu,
Că a trimis la noi pe Fiul Său!
/:El a venit ca să ne mântuiască,
S-aducă pace şi să ne izbăvească!:/

2.Tronul de Rege l-a lăsat în cer
Şi pentru o clipă om a devenit
Ca să îmi schimbe suferinţa-n slavă,
Şi să-mi dea harul să fiu mântuit.

3.Aşa s-au scurs de-atunci multe veacuri,
Şi oamenii L-au uitat pe Prunc,
Dar a rămas o rămăşiţă aleasă
Care-L iubeşte cântându-I orişicând.