Era seară liniştită cu cerul senin

1.Era seară liniştită cu cerul senin,
Când fu cina pregătită Fiului divin.
El sta cu ai Săi la masă, în locul gătit,
Şiapoi cu voce miloasă, astfel lea vorbit:

2.„Fraţii mei! Sosita ceasul să ne despărţim,
Voi să nu pierdeţi curajul, căci iar am să vin!
Trebuie să semplinescă toate ce sau scris:
Voi fi judecat la moarte şi pe crucentins.

3.Dar vă spun mai dinainte, pentru ca să ştiţi,
Căci unul din voi mă vinde, pe treizeci dearginţi.”
Atunci toţi sendreaptă către Învăţător,
Şi pe rând sentreabă carei trădător.

4.Când veni rândul lui Iuda, întreabă şi el,
„Nu cumva oi fi eu, Doamne, fiul cel mişel?”
„Tu eşti, Iudo!”, zice Domnul, „Dute mai curând,
Iat,acum sosita ceasulsă faci ceai de gând”

5.El atunci îndată merse către acel sobor,
Unde aşteptau cu sete a Domnului omor.
Acoloşi vându Stăpânul, Iuda cel mişel,
Şi printrun sărut făţarnic predă pe El.

6.Ei Lau dus la judecată şi Lau osândit.
Şi pe cruce cu ocară, ei Lau răstignit.
Iuda a făcut păcatul şi sa spânzurat,
Căci prea tare sa temut, de toate cea făcut.