Era un om ce avea atâtea datorii

1.Era un om ce-avea atâtea datoriiȘi nicidecum nu putea a le plăti,Stăpânul lui la el l-a chematCerându-i socoteală pentru ce i-a dat.Cu fața la pământ, înaintea luiA cerut îndurare stăpânului,/:Și stăpânul i-a iertat toată datoriaIar omului nostru mare i-a fost bucuria.:/
2.Mai apoi a plecat foarte fericitIar pe drum un tovarăș a întâlnit,Ce îi era dator cu o sumă micăPrinzându-l de gât a început să-i zică:„Acum să-mi plătești ce mi-ești dator!”Iar tovarășul lui îl ruga stăruitor/:Dar el nu a vrut să-l ierte, nici nu l-a ascultatȘi nemilos în închisoare l-a aruncat!:/Omule, ce asculți povestea mea,Oare nu cumva e și povestea ta?/:Dumnezeu ți-a iertat păcatele toate,Iar tu nu vrei să ierți greșeala unui frate?://:Tatăl cel slăvit ne-a iertat când am greșit,Tot așa să facem fiecare,
Doar așa ne rugăm iartă-ne precum iertăm,
Cerând blestem sau binecuvântare!:/

Omule, ce asculți povestea mea,Oare nu cumva e și povestea ta?/:Dumnezeu ți-a iertat păcatele toate,Iartă și tu de azi greșeala unui frate!:/